PRIMARIA COMUNEI TOMESTI

Judetul Timis

PREZENTARE LOCALA

        Prezentare generala

       Asezare
    Comuna Tomesti, in suprafata de 140,94 kmp  este situata in partea de est a judetului Timis, pe versantul nordic al Muntilor Poiana Rusca, pe cursul superior al riului Bega pina la confluenta riului cu Sasa (Bega Poieni). Relieful coboara treptat de la altitudini de peste 1300 m in sudul comunei, la sub 300 m in nord (altitudinea medie la Luncani este de 400 m iar la Tomesti este de 300 m). Distanta de la Luncanii de Jos (satul asezat in sudul comunei) pina in Varful Pades (1377,5 m) este de 7 km iar pana in Varful Rusca (1356,1 m) este de 20,2 km. 
    Raul Bega, cu afluenti mai mici, traverseaza teritoriul comunei de la sud la nord.
    Din punct de vedere administrativ comuna Tomesti apartine judetului Timis, este situata la o distanta de 118 km de municipiul Timisoara, 58 km de municipiul Lugoj si 23 km de orasul Faget.
    Reteaua de drumuri a comunei este racordata la drumul national DN 68A, Lugoj-Deva, prin care este magistrala E70 (Timisoara-Drobeta Turnu Severin) si E68 (Szeged-Arad-Deva-Brasov). Axa principala de circulatie, care strabate comuna de la nord la sud o constituie drumul judetean 684. El asigura legatura cu DN 698A in satul Cosava, care apartine comunei Curtea, trecand prin satele: Romanesti, Tomesti, Colonia Fabricii, Luncanii de Jos.
    Comuna se invecineaza in partea de nord cu comuna Curtea, la este cu comuna Pietroasa, la sud-est cu judetul Hunedoara, la sud cu judetul Caras-Severin, la sud-vest cu comuna Nadrag, iar la vest cu comuna Fardea si satele Jupinesti si Branesti apartinand orasului Faget.
    Coordonatele geografice ale localitatii Tomesti sunt: 45º46’ latitudine nordica si 25º18’ longitudine estica.
    In componenta comunei intra urmatoarele sase sate: Colonia Fabricii-resedinta de comuna, Tomesti, Balosesti, Luncanii de Jos, Luncanii de Sus si Romanesti.
    Drumurile comunale asigura legatura dintre sate si dintre comuna si comunele vecine, astfel:
    - Drumul comuna DC 114 Tomesti-Balosesti-Jupanesti (sat apartinand orasului Faget)
    - Drumul comunal DC 117 Luncanii de Jos-Luncanii de Sus
    - Drumul comunal DC 116 Luncanii de Sus-Zolt (comuna Fardea)
    - Drumul comuna DC 109 Romanesti-Pietroasa (comuna Pietroasa)
    Comuna nu este arondata la reteaua nationala si judeteana de cai ferate, cea mai apropiata statie CFR, fiind gara Margina, la 14 km.
    In cadrul teritorial administrativ al comunei exista mai multe statii de autobuz, transportul cu mijloacele auto facand legatura comunei cu comunele Curtea, Margina, orasul Faget si municipiile Lugoj si Timisoara.
    Comuna Tomesti reprezinta unitatea administrativ-teritoriala bine conturata, cu un specific economic determinat de conditiile naturale. Pozitia sa geografica, intr-o zona montana si piemontana, traversarea comunei de raul Bega cu o serie de aluenti, apropierea de magistralele rutiere si feroviare internationale, de aeroportul international Timisoara, de viitorul coridor pan-european nr. 4, ii ofera comunei multiple avantaje economice.

        Relief
    Relieful comunei Tomesti este rezultatul unui lung proces de evolutie, a factorilor endogeni si exogeni fiind in general accidentat datorita, pe de o parte climatului cu regim pluviometric bogat (cresterea cantitatilor de precipitatii se face proportional cu altitudinea, ajungand ca pe cele mai inalte culmi ale Muntilor Poiana Rusca sa cada anual in jur de 1200 mm), care a favorizat dezvoltarea unei retele hidrografice ramificate, pe de alta parte, alcatuirii petrografice (sisturi cristaline, calcare), carora li se adauga sedimentarul vechi, mezozoic si acumularilor noi pleistocene. Ponderea principalelor unitati de relief este diferentiata, cu predominarea muntilor si dealurilor, care ocupa peste 75 % din suprafata. Se deosebesc trei zone mai importante (in general cele trei trepte de relief):
    - zona montana
    - zona piemontana
    - zona de lunca si mici depresiuni intramontane.
    Vaile care brazdeaza relieful au versantii cu o inclinare medie de 10º-15º, osciland insa intre limite inferioare si superioare acestor valori. Vai adanci, cu versanti repezi, uneori adevarate defilee contrasteaza cu interfluviile plane din jurul altitudinilor de 1000 m.
    Cu exceptia imprejurimilor satului Balosesti, din vestul comunei, toata suprafata este drenata de raul Bega, a carui vale prezinta cateva deschideri de forma unor mici depresiuni locale, cum sunt si acelea ce constituie parti din vetrele asezarilor si principalele terenuri arabile. In micile bazinete formate datorita rezistentei diferite la eroziune a rocilor (eroziune diferentiala) sunt prezente depozite de gresii, pietrisuri si nisipuri.
    Muntii Poiana Rusca sunt dominati de o culme centrala inalta care uneste cele doua culminatii principale ale masivului – Varful Pades (1377,5 m) si Varful Rusca (1356,1 m). Din aceste varfuri se desprind radiar culmi lungi, numite de localnici "picioare" care coboara pana in depresiunile periferice. Din Varful Pades se desprinde catre nord (pe directia comunei) o culme care, prin varfurile Balaurul, Preslop, Ambros (831 m), Benes (646 m), ajung la Tomesti. Din Varful Rusca porneste catre nord-vest pana la Romanesti, o culme peste Varful Stalpului (975 m), Druja (957 m) si Varful Scalinului.
    Se observa ca intreaga zona este strajuita de creste impadurite, inalte ce culmineaza la peste 1300 m, in cateva varfuri: Pades, Padisel (1311 m), Pascota (1348 m), Rusca.
    Raul Bega taie de-a curmezisul versantul nordic al masivului Poiana Rusca, de sub Varful Rusca spre nord, strabatand un relief montan tipic, in care desi altitudinile nu sunt prea mari, peisajul este impresionant datorita povarnisurilor repezi din intregul bazin.
    La limita de est si vest, zona este marginita de culmi aproape continui, care castiga constant in altitudine, pana in extremitatea sudica a comunei. Cateva varfuri mai importante pe teritoriul comunei sunt: Druja (958 m), Glodia (954 m), Gorunei (709 m), Bala (794 m), Cioaca Sulitelor (701 m), Preslop (788 m), Cioaca Pietrosului (1149 m), Topla (741 m), Benci (824 m), Fagetel (1088 m) iar la extremitatea sudica se intalneste culmea transversala est-vest a celor mai inalte varfuri din masiv: Pades, Padisel, Pascota, Rusca, cu inaltimi de peste 1300 m.
    Aceste culmi constituie si cumpana de ape dintre bazinul hidrografic superior al raului Bega si cele ale raurilor din jur Mures si Timis.
    La limita nordica a comunei, altitudinea este cea mai scazuta (180 m) la confluenta dintre Bega si Sasa (Bega Poieni). Pe o linie sud de Balosesti-Tomesti, sud-este de Romanesti se face trecerea in zona piemontana, formata din culmi de dealuri prelungi, care se pierd treptat in golful de campie, format pe vechiul con de dejectie al raului Bega, la iesirea din munti.Incepand din dreptul localitatii Tomesti, lunca riului este tot mai larga, atingand la limita nordica a comunei o latime de aproximativ 1 km, fiind marginita pe parti de dealuri piemontane si terasele raului Bega.
    Se observa ca din punct de vedere al genezei, relieful acestei zone este strans legat de tectonica partii apusene a Carpatilor Meridionali, cat si de evolutia lacului Panonic.


        Resursele subsolului
    In amonte de localitatea Colonia Fabricii incepe un intins domeniu al calcarelor si dolomitelor. Raul Bega isi sapa in aceasta zona frumoase chei cu pereti prapastiosi, uneori chiar verticali dand aspect de relief carstic, dar lipsit in general de pesteri care sunt rare. Pe teritoriul comunei au fost depistate doar doua pesteri mai mari – la Romanesti si Luncanii de Jos si cateva mai mici (Pestera din stanca lui Florian, , Pestera din Piatra Fetii etc).
    Masivul Poiana Rusca contine o serie de bogatii ale subsolului, dintre care unele se intalnesc si pe teritoriul comunei Tomesti. Unele dintre ele au fost cunoscute din timpuri mai vechi si au fost exploatate de locuitori, cum sunt: fierul, arama, cuartul si calcarul; altele au fost decoperite in ultimii ani, printre acestea numarandu-se materialele de constructii: marmura si aragonitul sau zacamintele de transformare hidrotermala (bentonita).
    Zacamintele de bentonita au fost descoperite in anul 1971, in aval de localitatea Tomesti pe dealul Delut, pe versantul drept al raului Bega.
    Aragonitul se gaseste in jurul localitatii Luncanii de Jos, pe muntele Niman si se foloseste in constructii pentru scari, balustrade, coloane, placi si pentru monumente funerare.
    Zacamintele de marmura se gasesc in amonte de localitatea Luncanii de Jos, pe Valea Topla, este de culoare alba, asemanatoare celei de la Ruschita. A fost exploatata si in secolul al XIX-lea.
    Minereul de fier se intalneste in mai multe zone pe teritoriul comunei. Acest minereu a fost exploatat in apropierea localitatii Luncanii de Jos inca din prima jumatate a secolului al XVIII-lea; se vad si astazi urmele galeriilor si a cuptoarelor de aglomerare si topire a minereurilor. Zacaminte de fier au fost descoperite in apropierea localitatii Colonia Fabricii-dealul Moga si Tomesti-dealul Starcu si muntele Higiu.
    In amonte de Luncani in secolul XIX s-a exploatat si arama.
    Dintre substantele minerale utile sunt apreciate rezervele neexploatate de sulfuri polimetalice si sisturi talcoase din zona Luncani.
    Cuartul a fost exploatat pana in anul 1965 ca materie prima pentru fabricarea sticlei (vitrifiantul). Zacamantul se gaseste pe muntele Druja, pe versantul spre Valea lui Liman, in amonte de localitatea Colonia Fabricii. Straturile de cuart de la suprafata au fost epuizate, iar cercetare in profunzime nu s-a facut.
    O roca sedimentara de insemnatate deosebita cu extindere mare, valorificata economic este calcarul. Este folosit ca roca pentru constructii si pentru obtinerea varului. Pe teritoriul comunei au fost in activitate sezoniera patru cariere de calcar, in apropierea localitatilor: Romanesti, Balosesti, Colonia Fabricii si Luncanii de Jos. Arderea calcarului pentru obtinerea varului nestins se facea in cuptoare construite de localnici (Tomesti si Romanesti) si constituia o ocupatie veche, in prezent aproape abandonata.
    O alta importanta resursa a comunei o constituie zacamintele de nisip cuartos dintre Tomesti si Balosesti, folosit in trecut la fabricarea si slefuirea sticlei. Zacamintele au un procent destul de mare de oxizi de fier.
    Argilele din zona Balosesti-Jupanesti sunt folosite de mesterii olari pentru producerea diferitelor obiecte.
    Formatiunile de rama si fundament asigura prin rocile pe care le contin in cariere o sursa de reaparare a drumurilor comunale si judetene fiind folosite si in constructia caselor.
    In partea de nord a comunei, la Romanesti se gasesc izvoare minerale de interes local numite popular "Balta Calda". Temperatura lor este de 18 – 20 ºC iar debitul de circa 50 l/s.

        Clima
    Comuna Tomesti este asezata intr-un spatie de complexa interferenta morfoclimatica (montan, piemontan si lunca) unde energia solara se repartizeaza diferentiat iar circulatia maselor de aer vestice si nord-vestice ii da anumite particularitati ce se pot regrupa etajat de la sud (zona montana) la nord (zona de lunca).
    Clima zonei de sud poate fi incadrata in zona climatica a muntilor mijlocii cu o durata si freceventa mai mari a fenomenelor meteorologice si cu o trecere spre un climat colinar in partea centrala si de nord. Un rol imortant ii revine vegetatiei forestiere cu efecte asupra frecventei si intensitatii vantului, regimul precipitatiilor, umezelii relative, nebulozitatii si duratei de stralucire a Soarelui, precum si a raului Bega, care contribuie la producerea sau amplificarea cetii.
    Avand in vedere multitudinea de factori fizico-geograficii, putem spune ca teritoriul apartine sectorului climatic banatean cu usoare influente submediteraneene.

        Regimul termic si nebulozitatea
    Temperatura medie anuala inregistreaza valori diferite, in raport cu altitudinea, expunerea fata de radiatiile solare si fata de circulatia generala a maselor de aer. Diferentele termice anuale dintre versantii insoriti si adapostiti si cei umbriti si expusi vantului depasesc 1 – 2ºC.
    Comuna Tomesti poate fi impartita in zone distincte in functie de temperatura:
    - Zona nordica (Tomesti – Romanesti), temperaturi medii anuale intre 9,08 ºC si 10,33 ºC.
    - Zona centrala (Luncani), temperaturi medii anuale intre 7,83 ºC si 8,58 ºC.
    - Zona sudica (inalta), temperaturi medii anuale intre 5 – 6 ºC.
    Studiind mersul temperaturilor medii lunare, observam ca luna cea mai rece este ianuarie:
    - Zona nordica intre 0ºC si -1ºC;
    - Zona centrala intre -2ºC si -3ºC;
    - Zona sudica intre -5ºC si -6ºC.
    Temperatura creste treptat pana in lunile iulie – august, cand se inregistreaza urmatoarele valori:
    - Zona nordica, intre 18ºC si 20ºC;
    - Zona centrala, intre 16ºC si 18ºC;
    - Zona sudica, intre 14ºC si 16ºC.

    Temperatura aerului inregistreaza valori medii zilnice mai mari de 0 ºC la urmatoarele date:
         - zona nordica – in cea de-a doua decada a lunii februarie;
         - zona centrala – in ultima decada a lunii februarie;
         - zona sudica – la inceputul lunii martie.
    Ultimele zile in care temperatura aerului inregistreaza valori medii pozitive se plaseaza la sfarsitul lunii noiembrie, mijlocul lunii decembrie.
    Din datele de mai sus se poate trage concluzia ca aceste conditii de temperatura sunt favorabile dezvoltarii plantelor de cultura si a pomilor fructiferi, mai ales in zona nordica, unde agricultura joaca un rol economic important. Aceasta afirmatie este dovedita si de mediile maxime zilnice, care in nici o luna a anului nu inregistreaza valori negative, chiar si in luna ianuarie temperatura maxima medie zilnica este de +1ºC in zona nordica, iar in lunile de vara atingand in aceasta zona valori de 26 ºC.
    Din cele aratate rezulta ca datorita reliefului, in perioada de iarna, masele de aer polar continental in alternanta cu cele polar maritime patrund mai greu in aceasta zona si in consecinta temperaturile nu scad brusc.

        Hidrografia
    Apele subterane
    Rezervele de ape subterane si distributia lor spatiala sunt legate de insusirile hidrografice ale rocilor ce alcatuiesc principala forma de relief.
    Apele freatice. Aceste ape nu au o extindere mare in aceasta zona. Constitutia litologica (sisturi cristaline) nu ofera conditii favorabile acumularii unor straturi acvifere propriu zise.
        Raurile
    Teritoriul comunei Tomesti este strabatut de cursul superior al raului Bega, de la sud la nord. Raul Bega isi aduna apele din culmea Pades-Rusca (1150 m altitudine), are un izvor hidrografic de 2241 kmp si o lungime de 168,6 km. Zona prin care trece raul este puternic impadurita (peste 80 %) fiind dominata de sisturi cristaline, calcare si dolomite in care a sapat mici bazinete depresionare de eroziune si chei. Panta sa longitudinala ,in acest sector montan variaza intre 5 si 30 m/km, media fiind de 15 m/km. Debitul de apa in acest sector este marit prin numeroase paraie afluente, iar in drumul sau aceasta vale, raul Bega beneficiaza de aportul de apa a altor afluenti.
    Debitele maxime corespund lunilor aprilie, mai, iunie, reprezentand 34 % din valoarea anuala dupa care urmeaza o descrestere gradata pana la sfarsitul lui octombrie. In cursul anului ponderea cea mai mare o detine luna aprilie (12 %). Debitul mediu al raului Bega calculat la postul hidrometric Luncanii de Jos, este de 1,21 mc/s.
    Regimul termic si de inghet
    Pe cursul superior datorita debitelor destul de mici temperatura apei este egala cu cea aerului; mai in aval unde debitele sunt mai mari se produc unele variatii intre temperatura apei si cea a aerului. Temperatura maxima a apei atinge valori de 25 ºC. Mediile lunare maxime se realizeaza in lunile iulie-august. Sunt unele izvoare cu apa calda (Topla si altele) care ridica temperatura raului.
    In anii 2001-2007 s-au facut importante lucrari de amenajari a cursului de apa a raului Bega intre Luncanii de Jos si Tomesti. Prin aceste lucrari vor fi evitate inundatiile de primavara.

        Solurile
    Predominant, ca suprafata, solurile din aceasta zona se includ in clasa cambisolurilor, ponderea cea mai mare revenind solurilor brune acide, brune eumezobazice si rosii (terra rossa).
    Padurile exercita o influenta generala de podzolire a solurilor, dar mai ales coniferele.
    Sub pajisti sau sub padurile de foioase intalnim solurile brune acide sau pdzolite, unde descompunerea materiei organice este mai rapida, mai jos, sub 1000 m altitudine se gasesc solurile brun acide. Solurile brune acide si brune podzolice feriiluviale se gasesc in special sub padurile amestecate de fag si molid sau numai molid la altitudini care depasesc 700 m, in conditiile climatului muntos, umed si racoros, Conditiile pedogenetice oarecum schimbate in zona fagetelor, au determinat aparitia mai ales a solurilor brune luvice sau brune acide, cu nuante mai galbene. In luncile mai intinse ale raului Bega se gasesc solurile dernogleice sau semigleice formate sub influenta panzei freatice  si a apelor scurse de pe versanti.
    Tipurile de sol si repartitia lor
    Solurile brune acide, apartin clasei cambisolurilor, sunt distribuite in zona forestiera sub gorunete, fagete, fagete-bradete. Ca suprafata sunt cele mai raspandite in comuna. In exteriorul arealelor impadurite aceste soluri sunt identificate pe terenuri cu folosinta agricola, in special pasuni si fanete, in zona localitatilor Romanesti, Balosesti, Tomesti.
    Solurile brune eumezobazice, apartin clasei cambisolurilor, se caracterizeaza printr-un profil de sol bine dezvoltat, dar slab diferentiat textural si morfologic. Solurile brune eumezobazice s-au format pe gresii, depozite nisipoase, argile, marne si sunt acoperite cu paduri de stejar si fagete in zona piemontana si montana dar si in depresiuni.
    Solurile brune feriiluviale fac parte din categoria spodosolurilor si realizeaza trecerea dintre solurile brune acide criptospodice si podzoluri. Sunt soluri foarte acide distribuite pe un spatiu destul de restrans in partea inalta la peste 700 m a comunei (Luncani).
    Solurile cu caracter intrazonal sunt reprezentate de redzine brune si rosii, intalnite in zona montani pe rocile calcaroase de la izvoarele raului Bega. Redzinele sunt soluri care se formeaza in conditiile unor roci carbonatice (calcare, marne, dolomite), a unui climat relativ umed si mai racoros. Sunt folosite pentru pasuni si pentru pomicultura.
    Solurile aluviale fac parte din solurile intrazonale, s-au format in albia minora si pe terasele joase ale raului Bega. Ele se caracterizeaza printr-un stadiu incipient de solidificare, prin podzolire slaba dar sunt favorabile culturilor agricole. In comuna Tomesti sunt cele mai bune si mai folosite terenuri agricole (Tomesti, Romanesti).

        Vegetatia
    Cresterea altitudinii de la nord la sud determina o scadere treptata a temperaturii aerului si o marire a precipitatiilor atmosferice in partea de sud a comunei, ducand la o zonare a vegetatiei in altitudine. Pe langa aceasta zonare clara, pe suprafete mai mici unde sunt conditii microclimatice specifice pe diferite vai, paraie si izvoare, grohotisuri si mlastini de lunca, s-a format o vegetatie intrazonala si azonala.
    Sunt de amintit si plantatiile de castani (Castanea sativa) din localitatile Tomesti si Luncani.
    Etajele padurilor
    Aceasta formatiune vegetala este considerata in prezent una dintre cele mai de seama resurse naturale, nu numai pentru ca furnizeaza o pretioasa materie prima-lemnul, dar si pentru ca reprezinta unul dintre principalele mijloace de reechilibrare a naturii (filtru al poluarilor, mijloc de lupta impotriva eroziunilor etc).
Din zona dealurilor pana in partile inalte ale Muntilor Poiana Rusca, padurile sunt alcatuite predominant din foioase, mai ales din gorun si fag.

        Fauna
    Varietatea reliefului, a climei si vegetatiei se reflecta si in bogaatia si componenta faunei comunei Tomesti. Pe ansamblu fauna acestei zone este preponderent central-europeana, incluzandu-se in provincia Dacia.
    Au fost colonizate o serie de specii de interes cinegetic ca: cerbul (Cervus eluphus), fazanul (Phosianus calchicus) in padurile din jurul localitatilor Romanesti, Tomesti, Balosesti. Dintre pesti Pastravul american (Salmo trutta inideus).
    In zona padurilor de foioase, cu o durata mare a perioadei calduroase si o hrana variata si bogata, unde predomina gorunetele, se intalneste un biocomplex faunistic apropiat de cel al fagului. Dintre mamifere intalnim lupul (Canis lupus), vulpea (Vulpes vulpes), bursucul (Martens martens), porcul mistret (Sus scrofa), iepurele (Lepus europaeus), pisica salbatica (Felis silvestris), caprioara (Capreolus capreolus), parsul de ghinda (Elyomis quercinus), viezurele (Moles taxus). Dintre pasari mai frecvente sunt: turturica (Streptopelia turtur), ciocanitoare neagra (Picus major), ciocanitoarea verde (Picus virides), mierla negra (Turdus merula), pitigoiul (Parus major), randunica (Mirunda rustica), cucul (Cucrelus canarus), pupaza (Upupa epops), huhurezul mic (Strix aluco), bufnita (Bubo bubo), vrabia (Poser domesticus), cioara (Corvus cornin) etc, iar dintre nevertebrate paduchele tepos al stejarului (Asterodiaspidiotus variolosus), molia ghindei (Carpocapsa splendana), tantarul de frunza al fagului.
    Subetajul  padurilor de conifere si de amestec cu fagete ce se desfasoara in zona inalta a comunei pe cursul superior al raului Bega si a afluentilor, este populat de ursul brun (Ursus aretos), cerbul carpatin (Cervus elaphus), rasul (Lynx lynx), unele rozatoare ca sobolanul (Max raffus), soarecele vargat si soarecele scurmator.
    In zona mai sunt frecvente diferite reptile (soparla comuna, soparla de munte si vipera comuna), pasari (gaita de munte, cocosul de munte) precum si mai multe nevertebrate (viermi, moluste, inscte). La adapostul padurii se gasesc si alte specii raspandite azonal, de la periferie pana la culmile muntilor: lupul, porcul mistret, vulpea etc.
Fauna apelor curgatoare este reprezentata prin pesti valorosi: pastravul indigen, mreana si cleanul.


        Scurt istoric

    Teritoriul comunei Tomesti apartine nord-vestului Muntilor Poiana Rusca, caracterizat printr-un relief diversificat (munti, dealuri, depresiuni), clima blanda, ape bogate in peste si un subsol bogat in minereuri, a fost locuit neancetat, inca din cele mai indepartate epoci ale istoriei.
    In apropierea satului Romanesti, la locul numit Dambul Viei, au fost descoperite resturi de cultura materiala din paleoliticul superior ( unelte de silex ) si fragmente de ceramica car par a proveni de la vase apartinand culturii Cris.La locul numit Dumbravita, pe terasa raului Bega, au fost descoperite materiale, unelte si arme din paleoliticul superior –cultura Aurigniciana, care atesta ca aceasta terasa a fost intens locuita de purtatorii acestei culturi si ca aici si-au avut atelierele pentru confectionarea uneltelor.
    In urma cercetarilor efectuate de Muzeul de Istorie din Lugoj, intre anii 1960-1965, s-a constatat ca Pestera Coltu de la Romanesti a fost locuita incepand cu epoca neolitica ( din 4500-2200 iHr. ). Cercetarile au dus la descoperirea unor resturi de cultura materiala apartinand culturii Tisa II, materialele aflandu-se expuse in cadrul muzeului din Lugoj.
    Izvoare istorice, materiale, referiri in documente la aceste locuri reapar aici in feudalism, dupa secolul al 14-lea.Dupa toate probabilitatile cea mai veche localitate din comuna este satul Romanesti, pomenit intr-un document al regelui Ungariei Matei Corvin, dealtfel intregul tinut aflandu-se inclus in cadrul domeniului Hunedoarei.Satul Balosesti a fost atestat documentar in anul 1548.Tomestiul este atestat documentar pentru prima data in anul  1597, cand teritoriul este donat lui Stefan Chorok In 1620 satul este donat lui Stefan Bethlen iar in 1700 satul este amintit ca facand parte din districtul Faget.Satul Luncani este amintit pentru prima data in in "Documenta Valachorum" de E. Lukinich sub denumirea de Padushausa, iar in anul 1617 este amanetat lui Stefan Chorok sub denumirea de Lunca. In 1734 aici se incepe exploatarea minereului de fier, existand aici si un oficiu minier si instalatii balneo-climaterice de hidroterapie.
    La inceputul anului 1820, Anton Pfantzels, un fost arendas al unei fabrici de sticlarie din Ungaria atras de marea bogatie a zonei (paduri, straturi masive de cuart si calcar, energia ieftina apei) a cumparat mosia Tomesti-Luncani din comitatul Caras-Severin, construind aici o fabrica de sticlarie. Inainte de anul 1820 la Tomesti exista o colonie cu o populatie de religie romano- catolica, deoarece Anton Pfantzels cumparase si dreptul de patronat al bisericii romano-catolice. In anul 1846 fabrica si proprietatea anexa au trecutin stapanirea lui Iosif Losch din Austria. Acesta a infiintat o scoala si a recrutat muncitori specialisti din strainatate care au venit aici impreuna cu familiile lor. Muncitorii adusi din strainatate impreuna cu cei deja existenti au format actuala asezare Colonia Tomesti. In anul 1918 fabrica avea trei ateliere: suflatorie, gravura si pictura cu 100-120 lucratori.
    Dupa anul 1948 cand a avut loc nationalizarea fabricii s-a inceput modernizarea si dezvoltarea acesteia si odata cu ea a intregii comune.
    In anul 1921, comuna Tomesti apartinea de plasa Faget, judetul Caras-Severin. Din comuna Tomesti faceau parte satele: Tomesti, Balosesti, Goizesti si Jupanesti. Satul Romanesti a apartinut de comuna Curtea pana in anul 1968. Localitatea Luncani este amintita ca resedinta de comuna pana in anul 1950, din acest an intrand in componenta comunei Tomesti.
    Organizarea administrativa ca judet s-a mentinut pana in 1950, cand sunt constituite regiunile si raioanele. Comuna facea parte din raionul Faget, regiunea Timisoara.
    In anul 1966 comuna facea parte din regiunea Banat, raionul Faget si avea in componenta satele: Tomesti, Balosesti, Colonia Fabricii, Luncanii de Jos, Luncanii de Sus.
    Din anul 1968 se revine la organizarea in judete si la institutia Primariei. Comuna apartine judetului Timis si are in componenta localitatile: Tomesti, Colonia Fabricii, Balosesti, Luncanii de Jos, Luncanii de Sus si Romanesti.

        Populatie
    Pentru functionarea fabricii de sticlarie (1820) patronul acestei fabrici a adus specialisti (meseriasi) straini in numar destul de redus. Aducerea acestor meseriasi nu s-a realizat oficial (de catre stat) ci in mod particular de catre patron. Acesti specialisti impreuna cu localnicii au infiintat actuala localitate, care mult timp s-a numit "Fabrica de sticla" si care abia mai tarziu a primit denumirea de Colonia Fabricii.
    Dupa instaurarea regimului dualist austro-ungar (1867) cand administratia austro-ungara a facut noi colonizari cu populatie neromaneasca, zona a fost ocolita datorita pamantului neprielnic agriculturii.
    Evolutia numarului de locuitori este oglindita in recensamintele efectuate de-a lungul anilor.

        Economie
    Daca in anul 1734  langa Lucanii se dadea in functie un furnal pentru topit metale, o suta de ani mai tarziu centrul activitatilor economice a devenit industria sticlei .
    In economia comunei, si in prezent industria ocupa un loc important. Avind in vedere resursele subsolului neexploatate  crdem ca in foarte scurt  timp vor aparea in comuna noi ramuri industriale .
    Alaturi de industrie, un loc important in economia comunei il ocupa: agricultura, exploatarile forestiere, turismul, etc.

        Industrie
    Bogatiile  solului si subsolului au facut ca inceputurile unor activitati cu caracter industrial sa fie foarte vechi. Cu toate ca lipsesc documente scrise, unele cercetari arheologice ( la Romaneati, Luncani ), ne indreptatesc  sa credem ca popultia localitatilor (comunei) se ocupa cu confectionarea unor obiecte sau unelte de uz casnic si gospodaresc, uneori destinate schimbului, din cele mai vechi timpuri.
    Valorificarea bogatiilor subsolului a fost o ocupatie de baza a unor romani din zona inca din perioada feudalismului. Se poate afirma cu certitudine  ca aceasta zona a intrat mai de timpuriu in mrejele relatiilor capitaliste.
    Ca si in celelalte zone muntoase ale Banatului, mineritul va cunoaste o amploare considerabila ai o data cu aceasta, prelucrarea materiilor prime  existente.
    Documente scrise  privind activitati industriale  in aceasta zona se gasesc dupa anul  1716 cand Banatul ajunge sub stapanirea Imperiului Habsburgic. O dataa cu instaurarea dominatiei habsbirgice, se instaureaza o administratie centralizata dar si o preocupare mai mare pentru valorificarea  bunurilor existente, statul habsburgic creind posibilitati pentru protejatii sai de  a-si pune in vedere planurile lor  intreprinzatoare. Astfel, din Scrisoare a  VI –a si Scrisoarea a  X-a a italianului Francesco Griselini adresate baronului  Josef  von  Sperges, consilier aulic, respectiv  abatelui  Lazzara  Spallanzani, aflam ca in apropierea comunei la Gladna in jurul anului 1740 a fost decoperit si se exploata in 1774 un filon de plumb argintifer  "din care un centenar da  7 -9 lotoni ( argint)".
    In anul anul 1734, se dadea in fabricatie intre satul Luncani si Tomesti un furnal pentru fonta, unul dintre cele   patru furnale din Banat, care s-au  construit si au functionat in aceasta perioada.
    Incepand cu  a doua decada a secolului al XIX - lea  pina in anul 2006  activitatea industriala pricipala in comuna a devenit industria  sticlei.
    Consideram ca cei 180 de ani de sticlarie neantrerupta la Tomesti ne indreptatesc sa amintim cateva aspecte ale dezvoltarii sticlei, in Banat si in mod deosebit in Tomesti.

    Fabrica de sticlarie Tomesti a fost amplasata in localitatea Colonia Fabricii, la 2 km amonte de Tomesti in lunca neinundabila a raului Bega, intre muntii impadurisi in intregime, cu altitudine redusa. Cladirile industriale sunt plasate antre sose si raul Bega, inainte de pod. Locul este strampt, insa s-a avut in vedere ca aici nivelul apelor freatice este mai jos fata de teren, incat baza constructiilor industriale, respectiv fundatia camerelor regeneratoare ale cuptoarelor, cat si canalele de fum, nu sunt expuse inundatiei.
    Motivul initial care a determinat acest amplasament acum 187 de ani, a fost padurea care inconjoara fabrica. Ca amplasarea fabricii a fost a fost construita in inima padurilor care urmau sa le furnizeze  lemn, atat pentru incalzirea cuptorului cat si pentru obtinerea cenusii de potasa, folosita pe atunci ca materie prima alcalina pentru sticla." Un alt motiv a fost acela ca in apropiere se gaseau suficiente materii prime ca: nisipul cuartos, cuartul si piatra de var.    Cuartul s-a exploatat la 4 km in amonte pe muntele Druja si din Catanul (Luncani) iar calcarul din carierele aflate in apropierea localitatii. 
    Nisipul folosit mai tarziu in locul cuartului s-a exploatat de pe valea Tomestiului si incepand cu anul 1916, de la Jupanesti.
    Existenta apei din abundenta (raul Bega) a favorizat de asemenea amplasarea fabricii.
Nu trebuie uitat nici faptul ca satele din imprejurimi: Luncani, Romanesti, Zolt, Gladna Romana, Balosesti, ofereau mana de lucru ieftina, in special cea necalificata.
    Fabrica de sticlarie din Tomesti s-a dezvoltat lent in decursul timpului, prosperitatea locuitorilor din zona fiind strans legata de prosperitatea fabricii.Desi fabrica are o vechime foarte mare, dezvoltarea puternica a acesteia s-a produs dupa anul 1962, maximul activitatii inregistrandu-se in anii 70 si 80, perioada in care in fabrica lucrau un numar mare de muncitori ( in jur de 1600 in 1980 ), existau patru cuptoare si se produceau peste 100 de sortimente de produse ( in special articole fine de menaj din sticla silico-calco-sodico-potasica in sase culori, sticla intens pentru suprapunere in sase culori – uberfang, sticla de cristal alb si alte culori sticla opal pentru suprapunere, care aveau o mare cautare pe piata externa). Produsele realizate aici (pahare, servicii de sticla, vaze, scrumiere, pudriere, articole de iluminat, bibelouri) puteau fi considerate obiecte de arta, imbinand simtul artistic cu cel estetic si cu cel util. Ele erau fabricate prin  prelucrarea manuala a topiturii de sticla ( la teava ), mestesugul de sticlar transmitandu-se din tata in fiu.
    Dupa anul 1990 ca urmare a fenomenelor complexe care au avut loc in economia nationala, fabrica de sticlarie din Tomesti a trecut si ea printr-o perioada dificila.
     La presiunea sindicala au fost schimbate de cele mai multe ori nejustificat, persoane de pe functii: director, inginer sef, sefi ateliere si birouri. Din cauza grevelor nu s-a lucrat mai multe saptamani. Datorita specificului sticlariei, in perioada cat nu s-a lucrat, cuptoarele de topit sticla au functionat consumand combustibil. Toate acestea coroborate cu un defectuos si cu o politica paguboasa a guvernului au dus la acumularea unor datorii mari de catre societate. Singura iesire din aceasta criza era privatizarea unitatii, instaurarea unei discipline de munca si realizarea unor investitii in modernizarea procesului tehnologic.
    In anul 1996 prin Planul de modernizatre si restructurare financiara s-a incercat o redresare a societatii. Prin acest plan s-a primit o prima transa de 300.000.000 lei, urmand sa mai primeasca 5 miliarde lei de la Fondul Proprietatii de Stat (F.P.S). desfasurarea acestui plan nu a mai avut loc deoarece FPS-ul a privatizat societatea pe 5 aprilie 2000. S.C. STITOM S.A. a fost achizitionata de catre Petreanu Corneliu. Acesta mai avea avea cumparate alte sapte intreprinderi de sticlarie si la acel moment detinea monopolul acestei industrii in Romania. La sfarsitul anului (15 decembrie 2000) patronul a oprit activitatea la Tomesti si la alte trei intreprinderi de sticlarie ce se aflau in situatia Tomestiului (cele care nu aveau acces la gaz metan si se aflau la distanta de transportul feroviar), promitand ca in cel mai scurt timp va face o investitie majora.
    La data de 8 august 2001, ministerul Industriilor impreuna cu F.P.S. a reziliat contractul de vanzare a fabricii. De la aceasta data, societatea a functionat fara activitate in proprietatea statului.
In decembrie 2001 s-a efectuat prima dezmembrare a societatii, respectiv fostul atelier de finisare (hala noua) a fost achizitionat de S.C. RODEX S.R.L. Timisoara, patron fiind Rosca Octavian. Aceasta societate a reanceput activitatea de prelucrare a sticlei, la o scara mult mai redusa (90 – 100 lucratori) si intr-un mod neprofesionist, astfel ca la sfarsitul anului 2003 si ea si-a incetat activitatea. Spatiul acestei firme a fost achizitionat de catre S.C. LION-LANTURI S.R.L. care a schimbat obiectul de activitate.
    elelalte active ale societatii STITOM S.A. Tomesti au intrat in procedura de lichidare judiciara si au fost preluate de catre lichidator S.C. Expert Ignea Nicolae S.R.L. la 15 ianuarie 2003.
    In iulie 2004 o parte din patrimoniu (hala de prelucrare a sticlei) a fost preluat de catre un consortiu polonezo-german reprezentat de Stanila Daniel. Aceasta firma nu a mai reusit sa reia activitatea de producere a sticlariei deoarece a falimentat.
    In februarie 2006 restul societatii STITOM S.A. a fost cumparat de S.C. MAGTOMVIC S.R.L. din Tomesti, care a schimbat obiectul de activitate in producerea de parchet.
    Prelucrarea lemnului
    Datorita fondului forestier existent pe teritoriul comunei, dupa 1990, exploatarea si prelucrarea lemnului a inceput sa se dezvolte foarte mult, existand numeroase firme (in numar de opt) care se ocupa cu acest lucru. Cele mai importante firme din acest domeniu sunt: S.C. Magtomvic S.R.L. care are ca obiect de activitate fabricarea parchetului din lemn de stejar, fag, paltin, frasin etc si care in urma unor investitii serioase in capacitati de productie moderne a ajuns sa asigure un numar de peste 30 de locuri de munca si S.C. Holzindustrie Romanesti S.R.L., societate cu capital privat romano-german, constituita in anul 1995 si al carui domeniu principal de activitate il constituie productia de: cherestea, placaje, furnire, lambriuri, schelete din lemn-grinzi si capriori, frize pentru parchet, sindrile etc si care asigura locuri de munca pentru un numar de peste 20 de angajati. Modul de organizare a productiei este in flux, cu productie in serie, cu functionare continua. De asemenea trebuie remarcat faptul ca societatea are o inzestrare tehnica foarte buna. In anul 2002 firma a obtinut din partea Camerei de Comert Industrie si Agricultura Timis o mentiune pentru calitatea produselor fabricate, la categoria intreprinderilor mici si mijlocii.
    Industria textila, a aparut in comuna dupa ce fabrica de sticlarie a intrat in procedura de lichidare judiciara, o mica parte din activele acesteia fiind inchiriate de un investitor italian (S.C. Maxim Line S.R.L.) care a demarat o activitate de confectii textile (in principal combinezoane folosite de pilotii care concureaza pe circuitele de viteza, inclusiv in Formula 1), avand in jur de 70 – 80 de angajati.
    Industria metalurgica
    Societatea comerciala "Lion – Lanturi" S.R.L. a aparut prin achizitionarea spatiului de la S.C. Rodex S.R.L. Domeniul de activitate al firmei este, cum o arata si numele firmei, fabricarea lanturilor industriale avand in jur de 8 angajati.

    Comertul
    In decursul timpului pentru a acoperi lipsurile din gospodarii, populatia comunei Tomesti, a fost obligata sa recurga la schimbul de produse. S-au stabilit anumite locuri unde producatorii se intalneau periodic in vederea schimbului de produse. Produsele ce erau de prisos erau schimbate cu clele ce lipseau gospodariei. Locuitorii din zona muntoasa din sud (Luncani) coborau in zona centrala a comunei cu produsele lor traditionale, lana, branza de oaie, sindrila din brad, fructe de padure (afine, zmeura), pentru a-si procura cereale.
    La inceputul anului 1971 reteaua comerciala era formata din: 5 magazine alimentare, un magazin universal satesc, 4 magazine mixte si un bufet precum si 3 cazane de fabricat tuica.
In anul 2006 comertul cu amanuntul se prezenta astfel:
    S.C. Brador SRL.......................Colonia Fabricii
    S.C. Nero SRL.........................Colonia Fabricii
    SNP Petrom Valea lui Liman SRL........Colonia Fabricii
    Pencoop S.A...........................Colonia Fabricii
    S.C. Suirom SRL.......................Colonia Fabricii
    S.C. Topla Vad SRL....................Luncanii de Jos
    S.C. Sandu SRL........................Tomesti
    S.C. Keman SRL........................Colonia Fabricii
    S.C. Star Tom SRL.....................Tomesti
    S.C. Magtomvic SRL....................Colonia Fabricii
    S.C. Operationel SRL..................Colonia Fabricii
    S.C. Diapex SRL.......................Colonia Fabricii

    Sanatate, invatamant, organizatii
    In cele cinci sate sunt scoli primare si gradinite iar la centrul de comuna  exista o scoala generala  de 8 clase cu un numar total de 200 elevi, o gradinita cu program normal.
    Comuna este dotata cu un dispensar medical renovat unde lucreaza  un medic primar si trei asistenti de familie si o farmacie. Nu exista laborator de analize, iar spital se afla la o distanta de 25 km (Faget).
    Singura organizatie neguvernamentala prezenta pe teritoriul comunei Tomesti este Asociatia Pensionarilor.
Exista un oficiu postal cu cinci angajati la centrul de comuna si pe sate, presa se ridica odata pe zi, iar in toate localitatile comunei exista televiziunie prin cablu.

    Transport
    Nu exista aeroport si cale ferata (cea mai apropiata gara este Margina la 14 km), trasportul se face cu mijloace auto pe DJ-684 care trece de la N la S prin localitatile: Romanesti, Tomesti-sat, Colonia Fabricii pana la Valea lui Liman si Luncani si este este asfaltat, facand legatura cu DN-68A Lugoj-Deva in localitatea Cosava la 10 km de Tomesti. Transportul in comun este asigurat de catre S.C. AUTOFAGETEANA S:A. Faget, astfel:
        o    Colonia Fabricii – Timisoara, in toate zilele lucratoare, plecare din Colonia Fabricii la 05,45; sosire la 19,00;
        o    Colonia Fabricii – Faget in toete zilele lucratoare, plecare la 07,00; sosire la 15,00; in zilele de marti si vineri se merge pana la Lugoj;
        o    Colonia Fabricii – Faget: transporta angajatii la S.C. RIEKER S.A. Faget, plecare 05,30; sosire la 16,30.

    Sport
    Pe teritoriul comunei Tomesti exista o sala de sport moderna construita in anul 2004 in cadrul programului guvernamental aferent. De asemenea mai exista un teren de fotbal/handball/volei in cadrul scolii generale din localitate si unul pe iarba de dimensiuni mai mari care apartine complexului turistic Valea lui Liman.


        Etnografie. Portul si costumul popular
   
Portul locuitorilor din zona dar si din intregul Banat a fost descris in amanuntime pentru prima oara in secolul al XVIII-lea de austriacul J.J. Ehler si italianul Francesco Griselini, functionari ai administratiei austriece, stabiliti aici incepand cu anul 1716.
    Francesco Griselini descrie imbracamintea romanilor din Banat "imbracamintea se compune dintr-o camasa cu maneci largi si scurte, care nu trec mult peste solduri si dintr-o pereche de itari lungi, care sunt din panza pe timpul verii si dintr-un postav gros si alb la vreme de iarna. In acest din urma anotimp romanii poarta peste camasa si o manta din postav, care este uneori captusita cu blana alba de miel si impodobita cu fireturi negre, isi infasoara picioarele intr-un fel de impletitura din lana in locul ghetelor poarta niste talpici legate cu curele din piele moale. Totul este aidoma imaginii reprezentate pe antichitatile romane." In continuare mentioneaza ca romanii poarta o cingatoare lata din piele, capul si-l acopera cu caciula din blana de miel. Romancele au o camasa lunga pana la glezne peste care imbraca o alta haina de lana avand diferite culori, in jurul trupului infasoara un brau lat din lana. Mai poarta un fel de laibar scurt, fara maneci, iar iarna peste acesta imbraca un cojoc din piei de miel. In picioare poarta cismulite din piele rosie sau galbena. La gat poarta salbe din banuti sau mai rar galbeni. La sarbatori camasa este brodata cu matase sau cu fir de imitatie de aur.
    Portul locuitorilor rezulta si din analiza iconografiei unor biserici din lemn pastrate in aceasta zona, construite in secolele XVII – XVIII si pictate in secolele XVIII – XIX, ctitorii par imbracati in portul local: suba cu sinioare, cioareci, pieptare, cizme si caciula, piese ce s-au pastrat pana astazi in zona.
    In portul popular femeiesc s-au conservat de asemenea doua piese – ceapsa si opregul – atestate in portul romanesc inca din cele mai vechi timpuri. Gateala capului – pieptenatura, se schimba in functie de varsta femeilor. In copilarie si in adolescenta, fetele purtau parul pieptanat in cozi ("chici") lasate pe spate. Pe timpul rece purtau baticuri (carpe).
    Cand incepea sa iasa la joc, fata isi impletea parul intr-o singura chica, pe care o impodobea cu flori, salbe de monede, panglici.
    La momentul casatoriei parul era prins la spate intr-un suport numit "conci", realizat din lemn sau metal. Peste conciul astfel format se punea ceapsa peste care se purta o carpa de matase cu ciucuri.
    Astazi, aceasta pieptanatura si ceapsa de panza nu se mai poarta.
    In zilele noastre, peste pieptanaturile foarte simple se pun basmale din panza obisnuita (in zilele de lucru), iar in cele de sarbatoare se poarta basmale din matase, catifea sau lana.

    Portul femeiesc traditional era format din "spacel" si poale confectionate din panza tesuta in razboi, in doua ite, catrinte (panza tesuta in razboi) purtata in fata peste poale si opregul cu ciucuri care se purta in spate. La acest ansamblu capul era impodobit cu cealma, o varianta a conciului iar mijlocul era legat cu o "bracire".

    Costumul barbatesc traditional era format din camasa, izmene si cioareci la care se adauga pieptarul, cingatorile, obiele si opinci. Camasa era din panza tesuta la razboi lunga pana aproape de genunchi.  Era ornamentata pe piept, la maneci si pe poale. Izmenele erau facute tot din panza tesuta in razboi, se strangeau pe corp cu un bracinar. Marginea de jos avea acelasi ornamente ca si camasa. Cioarecii erau confectionati din stofa de lana tesuta in razboi. Stofa era dusa la vaiegile din Curtea sau Gladna Romana. Peste camasa se purtau pieptare, cojoace sau sube.
    Atat femeile cat si barbatii purtau in picioare obiele (tesute in razboi) si opinci din piele de vanat, porc sau bovine. Treptat opincile au fost inlocuite cu cizme din piele, iar acum se poarta incaltaminte cumparata din comert.
    Costumul traditional descris, in zilele noastre se poarta in cadrul spectacolelor folclorice din zona.
   
        Decorul casei
    Casa taranului roman, modesta ca infatisare, a fost curata ca si el, imbracata frumos in ciclul marilor sarbatori, in momentele mai importante din viata familiala si sociala, cand se etalau cele mai frumoase textile de casa, pe masa, pe paturi, pe pereti, pe lavite etc.
    Tesuturile de lana (procovita si lepedeul) sau tesuturile din canepa si bumbac (tindee, masaie, ponevi) au avut dintotdeauna un important rol decorativ in interiorul casei taranesti