PRIMARIA COMUNEI TOMESTI

Judetul Timis

SARBATORI LOCALE

        Datini si obiceiuri

    Datinile si obiceiurile ocazionate de diferite sarbatori si evenimente, pe care le intalnim in comuna Tomesti, au o origine foarte diferita. Multe sunt coborate din cultura traco-dacico-romana. Altele  sunt intamplari sau fapte de viata ale trecutului medieval reflectand mentalitatea locuitorilor din mediul satesc de la deal si de la munte.
Biserica a introdus si ea o serie de obiceiuri si a contribuit la schimbarea sensului si formelor obiceiurilor mai vechi.

    Obiceiurile din comuna pot fi grupate in doua categorii:
  • obiceiuri calendaristice: de iarna – Mos Nicolae, Craciun, Anul Nou, Boboteaza, de primavara – Paste, Buna Vestire, de vara – Sanziene etc
  • obiceiuri legate de ciclul vietii (nastere, casatorie, moarte)
    Obiceiuri calendaristice
    Obiceiurile de iarna incep in dimineata de Ajun si continua pana la Sfantul Ioan (7 decembrie). In seara de Ajun copiii de 10 – 15 ani merg cu "Steaua" sau "Craii" dupa o pregatire prealabila de 2 – 3 saptamani. Au un repertoriu variat unde prin cantece si o piesa de teatru (in care intra Irod, Craii si Ingerul), se da vestea nasterii Mantuitorului si ureaza "Sarbatori Fericite" gospodarului care i-a primit. Tinerii sunt imbracati in costume populare, incinsi la brau si in diagonala cu tricolor, craii au peste caciul "comanace" cu o cruce deasupra, au sabii din lemn iar ingerul poarta o stea impodobita cu ghirlande din hartie. Obiceiul este practicat in toate satele comunei. Pe langa acestia, din seara de ajun pana an ultima zi de Craciun Dubasii din satul Tomesti vestesc neancetat Nasterea Domnului.
    Tot in seara de Ajun a Craciunului dar si a Anului Nou, tineri casatoriti sau necasatoriti merg din casa in casa colindand godpodarii satului.
    O alta forma de colind este cel cu dube practicat in satele Romanesti, Tomesti si Balosesti. Dubele – niste tobe mici construite din piele de caine, sunt impodobite cu diferite ornamentatii. Flacaii (dubasii) sunt necasatoriti, imbracati in costume populare, cu tricolor, au un repertoriu foarte variat: colinda de gazda, de fata etc care se invata incepand cu lasatul postului. In ritmul tobelor (dubelor) si a altor instrumente muzicale (taragot, saxafon, acordeon) dubasii prezentau in seara de Ajun pana dimineata dansul si cantecele traditionale (dansul cerbului, cantece de inceputul satului, de sfarsitul satului etc). Ei erau condusi de un vataf, langa care se afla cerbul (capra). Cel care a interpretat rolul cerbului nu avea voie sa intre in biserica sase saptamani.
    De Anul Nou grupuri de baieti si fete mergeau sa "gratuleze" diferiti cetateni ai comunitatii locale.
    Obiceiurile de primavara sunt legate de diferite sarbatori mai importante ale primaverii, fara sa aiba amplitudinea obiceiurilor de iarna.
    Inainte de Pasti avea loc "strigarea peste sat" numita "Alimori" unde de pe doua dealuri opuse se strigau pe rand intamplari petrecute in cadrul colectivitatii, aspecte negative din viata satului, cu scopul mentinerii harniciei, omeniei si bunei cuviinte
    In prima duminica inainte de lasat sec de carne, se organizau hore unde tinerii dansau pana noaptea tarziu.
    In cadrul obiceiului de munca ce se desfasoara primavara trebuie remarcat cel al Masuratului Oilor. El se pastreaza neschimbat si are loc in fiecare an la 1 mai la Luncani si cu aproximativ doua saptamani inainte in celelalte sate.
Pe parcursul anotimpurilor de primavara, vara, iarna si toamna in sarbatori anume amintite ce reprezinta hramul bisericii din localitate se organiza (se mai organizeaza si in prezent) o hora cu caracter special numita ruga. La inceputuri se tinea in curtea bisericii si era inceputa de preotul satului si de o fata considerata de neam ales, sau renumita pentru frumuzsetea sa.
    Prin ridicarea si sfintirea Manastirii Izvorul lui Miron din Romanesti, s-a instituit obiceiul unei mari intruniri religioase de ziua Sfantului Prooroc Ilie Tezviteanul (20 iulie) cand se adunau (si se aduna) credinciosi din intreaga zona.


    Obiceiurile familiale sunt legate de cele mai importante evenimente din viata – nasterea, nunta, moartea.

    Obiceiurile de nastere
    Venirea pe lume a unui copil, nasterea, este un moment de bucurie si petrecere in cadrul familiei. In satele comunei Tomesti obiceiurile de nastere erau asemanatoare. Intru-cat nasterea (facerea) unui copil reprezinta implinirea totala a rostului femeii in lume, ea este privita cu admiratie, cu multa grija, dar si cu o anumita teama.
Pentru a nu influenta negativ nasterea si pentru preantampinarea unor rele care se pot abate asupra copilului, mama trebuia sa se conformeze unor rigori nescrise.
    Inainte de nastere prima grija era de a gasi moasa de familie si nasul (in aproape toate cazurile era cel de la casatorie). Moasa de neam era o femeie cu experienta, apreciata si stimata de toti, avand obligatia sa o asiste pe mama in momentul nasterii, sa taie cordonul ombilical al copilului si sa aduca trei zile la rand mancare tinerei mame si sa spele copilul trei zile. In apa se puneau bani, flori de gradina, faina etc.apoi pe incheietura mainii copilului se lega un fir de ata rosie.
    In a treia zi se conduceau ursitoarele care in credinta populara urseau viitorul copilului.
De obicei la sase saptamani dupa nastere are loc botezul copilului. Prin botez se realiza incadrarea in familie a noului nascut, cand i se da si nume.
    Obiceiurile  de nunta
    Nuntile reprezinta un ceremonial fastuos, dar si riguros, depasind in amploare toate celelalte obiceiuri ale anului si ale ciclului familial.
    Dupa ce tinerii se plac, baiatul insotit de parinti merge in petit (capareala) la parintii fetei unde dau o anumita suma (capareala) pentru fata si stabileste data nuntii si a numarului de invitati "uspecioni".
    Cu cel putin o saptimana inainte de nunta "doliesii" umblau cu dolia inflorata plina cu tuica pentru a face invitatia la nunta. Nasul ajutat de cei doi "givari" conducea nunta. Pe parcursul ritualului, toate meomentele erau insotite de oratii.
    Uspecionii mirelui pornesc spre casa miresei, in alai, pe jos sau in carute ornamentate cu stranuri. In fata portii miresei inchise (aici se aflau mai multe obstacole) givarul mirelui spunea oratia, in care se aminteste despre o floare care s-ar afla acolo si au venit sa o culeaga. Dupa doua mirese false este scoasa in curte adevarata mireasa. Aici se afla o masa cu un "sofei" (ciubar din lemn) si un buchet de busuioc, o farfurie cu branza, o cununa de fuior etc. Mireasa avea misiunea sa stropeasca cu buchetul de busuioc pe cei din jur, cei stropiti trebuiau sa arunce bani in sofei zicand: "Noi dam bani,/ Dumnezeu sa-i dea ani,/Multi si fericiti,/ La tinerii care sa-mpreuna"
    Dupa acest moment toti nuntasii canta cantecul miresei iar apa din sofei era aruncata la gradina la radacina unui mar. Mirele taia cu cutitul o crenguta din pomul roditor (mar dulce), pe care se aflau agatate margelele miresei. Mireasa trebuia sa prinda in poala crnguta taiata.
    In curtea miresei se legau carpile mari la mireasa "zaboni". Uspacionii canta acum oratia numita si "de zaboni", cu ocazia trecerii miresei din randul fetelor in randul nevestelor.
    Dupa cununie urma jocul miresei, ospatul si "strigarea cinstei". Strigarea cinstei dureaza destul de mult si se desfasoara intr-o atmosfera de petrecere. Darurile constau in bani dar si in obiecte. Mireasa este dusa intr-o incapere, unde este pieptanata ca nevasta si este legata la cap cu o carpa. Dimineata uspacionii interpreteaza cantecul miresei, prin care aceasta isi cere ieratre de la parinti, frati, surori etc dupa care pleaca la casele lor.
    Obiceiuri de inmormantare. Trecerea in nefiinta, inmormantarea, este si ea marcata de obiceiuri. In desfasurarea ceremonialului se disting mai multe momente: pregatirea mortului, priveghiul, punerea in sicriu, drumul spre cimitir, inmormantarea, pomenile.
    Obiceiurile legate de moarte au pastrat mai mult decat celelalte obiceiuri credinte si practici stravechi anterioare crestinismului, (cantecul Zorile, depunerea de seminte de mac in cosciug, rasturnarea mesei pe care a fost depus mortul, etc).